10 capcane ale creierului nostru

Intelectul uman are câteva caracteristici neplăcute, din cauza cărora noi uneori ne inducem singuri în eroare.

Mintea noastră nu este irațională. Cât de paradoxal nu ar suna, dar e adevărat. Intelectul uman are câteva caracteristici neplăcute, din cauza cărora noi uneori ne inducem singuri în eroare și luăm nu cele mai bune decizii. Care sunt aceste caracteristici – sau, mai degrabă, capcanele minții – și cum să le evităm?

Capcana № 1. «Fixarea»

Esenţa. Subconștient, noi credem, că primul gând, care ne vine nouă în cap, este cel mai corect și exact ce ne trebuie nouă.

În același timp, orice ne poate împinge spre acest „gând” – ceea ce se află în jurul nostru, o melodie auzită întâmplător, o amintire trecătoare, cuvintele unui străin. Acestea devin un fel de „punct de plecare” pentru gândirea omului, după care nici prin cap nu-ți va trece să pui la îndoială veridicitatea acestei idei fixe.

Pericolul. Această trăsătură a gândirii noastre este adesea folosită de către agenții de vânzări cu experiență. Pentru început, ei arată cumpărătorului cel mai scump lucru al liniei de produse, apoi propun să vă uitați la o variantă mai ieftină. Dar clientul este deja convins, că prețul „decent” pentru acest lucru – adică, cel care dovedește înalta calitate – este anume primul.

Ce e de făcut?

  • Gândește-te cu capul tău. Nu te baza pe cuvintele altora necondiționat: dacă este posibil, verifică singur informațiile furnizate.
  • Caută alte surse. Înainte de a face orice concluzii, încearcă să strângi cât mai multe informații din alte părți, asta e mai bine decât să te bazezi pe o singură recenzie.

Capcana № 2. «Statu quo»

Esenţa. O stare care a existat înainte și se menține și în prezent, în mod automat ni se pare mai bună decât orice schimbări.

Oamenii tind să urmeze modelul comportamental stabilit, și îl schimbă numai atunci când este absolut necesar. Chiar pentru a ne gândi la aducerea unor schimbări în viața obișnuită, noi avem nevoie de un stimul puternic sau de către un sfat de la cineva.

Pericolul. Poți pierde pur și simplu mii și mii de alternative, care sunt de fapt mai bune, decât starea ta la momentul dat.

Ce e de făcut?

  • Revizuirea ordinii prezente a lucrurilor, doar ca una dintre mai multe opțiuni disponibile. Dacă vei avea ocazia de a alege, gândește-te: ai alege oare tu ceea ce este acum, dacă ți s-ar fi fost propus în calitate de înlocuire pentru altceva.
  • Desemnează-ți obiectivele globale. Încearcă să înțelegi, cât de mult condițiile prezente contribuie la realizarea acestora.
  • Nu exagera dificultatea posibilelor schimbări. Frica, cum se spune, are ochi mari.

Capcana № 3. Ce s-a făcut, nu mai întorci

Esenţa. Noi nu ne dăm seama, că banii cheltuiți nu se vor întoarce.

Imaginează-ți, că ai cumpărat un bilet la un concert și ai așteptat două săptămâni să mergi la el. Dar în ziua multaștepată ai răcit, ai o indigestie teribilă, nu ai dispoziție – mai pe scurt, nu vrei să mergi nicăieri, deloc. Dar … banii sunt deja cheltuiți. Ce e de făcut?

De fapt, ai fi obținut o satisfacție morală cu mult mai mare, dacă nu ai fi mers acolo. Trebuie doar să te convingi, că banii nu-i vei putea întoarce în orice caz – indiferent, dacă vei folosi tu biletul achiziționat sau nu.

Pericolul. În năzuința de a justifica toate cheltuielile făcute, poți ajunge până la absurditate. De exemplu, multe gospodine au obiceiul prost de a mânca resturile rămase după mesele copiilo, „să nu se piardăîn zadar”. Rezultatul – greutatea în plus și starea nu ce mai bună a tractului gastro-intestinal.

Ce e de făcut?

  • Nu fi prea autocritic. Nu-i nimic strașnic, dacă ai cheltuit ceva bani în zadar, nu. Pur și simplu învață din greșeli și data viitoare nu risca cu propria sănătate în ajunul concertelor.
  • Sfătuiește-te cu cineva, la care nu se referă cheltuielile tale. De exemplu, cu un prieten, care nu a auzit niciodată despre acest concert, și îți dorește numai bine.
  • Concentrează-te la scopul principal, și nu la banii cheltuiți. Dacă scopul vizitării concertului a fost să te relaxezi și să te distrezi, gândește-te: unde te vei putea odihni mai bine în condițiile date – într-o mulțime de fani țipând sau pe canapeaua ta comodă acasă.

Capcana № 4. Suportul

Esenţa. Dacă avem îndoieli cu privire la decizia luată, dar subconștient, de fapt, am decis deja, orice informație pare să fie o dovadă a dreptății noastre.

Mai simplu spus, noi vedem ceea, ce vrem să vedem, și alegem în calitate de sfătuitori pe acele persoane, care, foarte probabil, vor lua partea noastră.

Pericolul. Luând o decizie irațională, vei evita în mod intenționat informația, care te-ar putea convinge să-ți schimbi această decizie.

Ce e de făcut?

  • Gândește rațional. Caută sfaturi, gândește-te cu atenție la ceea, de ce ai nevoie cu adevărat: să-ți confirmi încrederea ta sau să iei în considerare toate variantele posibile.
  • Găsește un bun participant la dezbateri. Găsește o persoană, care știe bine să explice și să justifice propriile gânduri. Poate că opinia lui va fi mai convingătoare, decât a ta.
  • Nu pune întrebări sugestive, care încă de la început vor duce la un răspuns afirmativ („…… .., nu-i așa?”)

Capcana № 5. Stereotipurile

Esenţa. Stereotipurile se bazează pe informații incomplete. Adică noțiunile stabilite despre oameni, lucruri și situații, create de opinia publică și înrădăcinate în creierele noastre, dau o reprezentare foarte slabă a realității. Iar uneori, niciun fel de reprezentare.

Pericolul. Omul, care se gândește cu stereotipuri, este ușor de păcălit. Cât de mulți escroci își pun „masca” unor bunicuțe drăguțe, mame singure, profesori, etc., pentru a convinge victima, că ei sigur sunt complet inofensivi și sinceri. Dar sub haina de oaie, după cum se știe, se poate ascunde cu ușurință un lup.

Ce e de făcut?

  • Nu confunda „cald cu moale”. Stereotipul – este doar o presupunere, făcută de tine, pe baza ideilor stabilite deja. Nu-l confunda cu informația reală cu privire la o persoană sau un fenomen. Nu te grăbi să faci concluzii, până ce nu vei obține informații sigure despre obiect.

Capcana № 6. Influența majorității

Esenţa. Oamenii tind să se adapteze la comportamentul grupului, în care se află, „să corespundă” acestuia.

Cercetătorii americani au efectuat un experiment: au așezat câțiva studenți în auditoriu și le-au pus niște întrebări simple, cu răspunsuri bine-cunoscute. Toți, desigur, au răspuns corect. Apoi stundenții au fost separați în camere diferite și cercetătorii au introdus în compania lor oameni strini, care răspundeau în mod intenționat greșit, la aceleași întrebări simple. Ca rezultat, mulți dintre participanții experimentului s-au supus influenței majorității și au dat răspunsuri incorecte.

Așadar, oamenii de știință au ajuns la concluzia: chiar și la conștientizarea faptului că greșim, noi suntem gata să facem această greșeală – însă cu condiția, că împreună cu noi, vor greși încă vreo zece oameni.

Pericolul. Mentalitatea de turmă încă niciodată nu a dus la ceva bun. Studenții americani dezorientați sunt o confirmare clară a acestui fapt. În afară de aceasta, anume pe baza acestui ”truc” sunt create foarte multe reclame, care promovează bunurile nu datorită calităților sale excelente, ci numai datorită faptului, că sunt foarte populare. Ține minte: dacă un lucru oarecare este foarte popular și toți îl cumpără, asta încă nu înseamnă, că este foarte bun!.

Ce e de făcut?

  • Nu te grăbi. Înainte de a lua în considerare opiniile celor din jur, ia în considerare faptele reale, și nu fanteziile cuiva.
  • Ține-ți ochii deschiși. Dacă cineva încearcă să se certe cu tine, folosind argumentul „toți fac așa”, fii foarte atent: aici este clar, că ceva nu-i în ordine.
  • Fii curajos. Învață-te să nu-ți fie teamă să arăți prost doar pentru că nu ești de acord cu majoritatea. În cele din urmă, totuși prost va rămâne acela, care a păcătuit împotriva adevărului.

Capcana № 7. Iluzia controlului

Esenţa. Omul iubește să simtă controlul. Și chiar dacă se află într-o situație, asupra căreia nu are nicio putere, el face totul pentru a se convinge de contrariu.

De exemplu, înjură cu furie mașinile, care stau înaintea lui, deși știe, că aglomerația se întinde la sute de metri. Sau aleargă la stația de autobuz, chiar dacă știe că va întârzia, cât de mult nu s-ar grăbi. Chiar știind, că acțiunile noastre sunt sortite eșecului, noi continuăm să repetăm încercările, pentru a crea o iluzie de control asupra propriei sale poziții.

Pericolul. Dorința excesivă de a controla totul, chiar dacă nu-ți va dăuna fizic – te va epuiza mental. Imaginează-ți, că ești în metrou și în același timp întârzii la o întâlnire foarte importantă. Ești enervat, în mod constant te uiți la ceas, spui înjurături în gând – dar, de fapt, toate acțiunile tale nu influențează deloc viteza trenului. Pur și simplu te enervezi în zadar, transpiri prea mult și chiar te poți prăvăli la viitoarele negocieri.

Ce e de făcut?

  • Realizează, că întâmplările sunt o parte integrantă a vieții noastre și acceptă asta ca o realitate. Desigur, noi toți trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile și fenomenele noastre, asupra cărora noi putem influența într-adevăr. Dar toate celelalte se află evident în afara conștiinței noastre.
  • Renunță la superstiții. E plăcut să crezi, că dacă vei pune un ban în călcâiul pantofului, vei fi capabil să treci orice examen „excelent”. Dar, în secret, tu știi că acest lucru este un nonsens și că poți câștiga o notă ”excelentă”, cu ajutorul a mai multor metode, consumatoare de mai mult timp și efort fizic. Nu substitui controlul real al situației cu o iluzie a acestuia.

Capcana № 8. Neîncrederea în coincidențe

Esenţa. Noi nu ne dăm seama, că ceea ce noi numim un „miracol” sau „coincidență”, – este doar o chestiune de probabilitate matematică. De fapt, totul în lume este mult mai probabil, decât ne putem imagina noi.

De exemplu, există o probabilitate de mai mult de 50 la sută, că într-un grup de 23 de persoane, la două persoane dintre acest grup coincid zilele de naștere. Iar asta este chiar mai puțin, decât o clasă medie într-o școală.

Pericolul. În principiu constă în convingerea, că „acest lucru cu siguranță nu se poate întâmpla cu mine”. Noi nu putem fi loviți de fulger, la noi nu se poate dezvolta cancer pulmonar, niciun șofer beat nu va ieși pe stradă niciodată, lângă casa noastră într-o noapte ploioasă ș.a.m.d. Însă, din păcate, viața aruncă oamenilor „surprize” încă mai ceva decât astea.

Ce e de făcut?

  • Nu te baza pe „poate” intuiție.
  • Nu crede că, dacă asta nu s-a întâmplat niciodată, înseamnă că și în viitor nu se va întâmpla ceva de genu ăsta.

Capcana № 9. Amintirile false

Esenţa Noi creăm cunoștințele noastre nu pe baza experienței personale în întregime, dar numai pe ceea, ce am memorat mai bine: pe baza celor mai vii, dramatice, dureroase și alte experiențe care sunt, să spunem așa, ieșite din comun. Reiese, că oamenii fac concluzii nu pe baza amintirilor tipice (anume pe acestea noi le uităm), ci pe baza celor extraordinare – și acest lucru este foarte greșit.

Dacă în ziua prăbușirii unui avion de pasageri, cineva te va întreba, cât de des se întâmplă astfel de catastrofe, cel mai probabil, răspunsul tău va fi „Permanent!”. Noi toți întipărim în memorie evenimente tragice de o asemenea magnitudine, iată de ce noi credem, că aproape fiecare al doilea avion cade din cer. De fapt, potrivit statisticilor, numai unul dintre 10 milioane de curse aeriene de pasageri au un sfârșit tragic.

Pericolul. Deoarece ”tipic” este înlocuit în creier de ”extraordinar”, într-o situație critică, noi putem lua decizia greșită. Ceea, ce ar funcționa în condiții extreme, în condițiile „obișnuite”, este probabil să eșueze.

Ce e de făcut?

  • Strânge informație. Ca de obicei, nu te baza pe impresiile personale și ghicire. Aruncă o privire la literatura de referință, ziare – oriunde dorești, unde totul este ”pus pe rafturi”, și nu se bazează pe argumentul „dar, vă amintiți!”.
  • Distanțează emoțiile. Pentru că sub influența lor, omul este predispus de a exagera. În timpul analizei unei situații, încearcă să ceri sfatul unui om, care nu este implicat în ea personal și nu are o experiență de viață similară.

Capcana № 10. Supraestimarea propriilor posibilități

Esenţa. Fiecare dintre noi crede în exclusivitatea sa, sau cel puțin în faptul că, măcar în ceva, dar este „mai bun decât majoritatea”. Uneori, acest lucru corespunde adevărului, uneori – nu.

Pericolul. Supraestimarea propriilor posibilități în comparație cu capacitățile altora poate duce la erori foarte neplăcute în judecăți și acțiuni. De exemplu, este puțin probabil ca un angajat să aștepte o urcare pe scara de carieră și respectul celor de sus, dacă acesta va cere o mărire de salariu, gândindu-se că lucrează mai mult și mai bine decât alții. Fiindcă șefii văd întotdeauna mai bine.

Apropo, dacă ai ajuns la sfârșitul acestui articol și încă mai crezi, că întotdeauna te gândești clar, următoarele sfaturi vor fi foarte utile pentru tine.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>